Despre recuperare

Experienta de retragere (Withdrawal – capitolul 5 din Big Book)

Daca ai citit pana in acest punct si ai ajuns, cu retineri, la concluzia ca te confrunti cu dependenta

de dragoste si de sex, probabil ca ti-e teama si esti un pic reticent. Incerci, poate, sa iti scoti din cap

constienta de afectiunea cu care te confrunti in ciuda impartasirilor pe care le ai auzit de la noi. O sa-
ti spui, probabil ca oamenii astia sunt niste excentrici sau sunt genul care strica o petrecere buna.

Totusi, unii dintre voi, in ciuda eforturilor de a nega cat de greu ne este sa vorbim despre aceasta

adictie, auziti ceva clopote batand... si stii ca bat pentru voi. Suntem alaturi de voi. Ne amintim prea

bine groaza de conlfictul nostru interior intre adictia care incerca sa ne prinda si noi care incercam

sa oprim comportamentele. Cu cata inversunare ne opuneam ideii ca suntem dependenti sexual si

emotional!

Si acum... ce-i de facut? Sa presupunem ca peternul tau de adictie sexuala si emotionala implica

masturbarea compulsiva – daca te opresti, nu cumva o sa ajungi sa te urci pe ziduri? Poate ca

incetarea iti va aduce senilitate, energia ta sexuala (sau organul!)se va atrofia, sau se va solda cu

moartea! In situatia in care incetezi inceperea, raspunsul la sau incurajarea energiei sexuale a altora,

de unde stii ca nu te vei transforma intr-un eunuc sexual si emotional, stors de vlaga? Si cine te

asigura ca, daca incetezi dependenta bolnavicioasa de un partener, caruia i-ai oferit de mult viata ta

in dar – vei avea capacitatea de a te stabiliza pe cont propriu?

Raspunsul la aceste intrebari macinoatoare este de doua tipuri. Mai intai, luand in calcul ceea ce

simti, raspunsul este ca nu poti fi sigur de nimic din cele descrise mai sus. In al doilea rand, exista

sansa ca, experientele noastre, asa cum au fost transcrise in aceasta carte sa-ti dea speranta ca poti

traversa si supravietui retragerii. Poate o sa pricepi, citind aceasta carte, ca retragera ne-a ajutat

pe noi, cei din SLAA, lasandu-ne mai intr-o stare mai buna decat cand am intrat. Fii sigur ca asa stau

lucrurile si ca impartasim experienta transformarii la care am ajuns.

'Nu putem traversa experienta de retragere in locul tau si nici nu am face-o daca am putea. Cine

s-ar oferi de buna voie sa treaca prin asa ceva inca o data? Cu siguranta nu noi! Si cu toate astea,

durerea anorexiei este unica, aparte, pretioasa chiar (desi s-ar putea sa nu fi de acord acum). Intr-
un fel, aceasta experienta te reprezinta pe tine, e o parte din tine care de mult incearca sa razbata

la suprafata. Te-ai ascuns si ai amanat durerea asta prea indelung si cu toate astea ti-a dat de urma.

Este necesara retragerea pentru a deveni complet. Este esential sa te intalnesti cu tine insuti. In

spatele groazei pe care o eviti se ascund semintele intregimii tale. Trebuie experimentata retragerea

pentru ca tu sa intelegi, sa aplici acel potential al tau si al vietii tale pastrat atata timp.

Dependentii de dragoste si de comportamente sexuale au initiat acest proces in moduri diferite insa

au avut acelasi rezultat: incetarea comportamentul emotional si sexual adictiv.

Nu conteaza care sunt elementele specifice ale modelului tau personal de sex si de adictie, dar te

ajuta in recuperare sa le identifici. Unele modele comportamentale au inclus aventuri de o noapte,

legaturi sexuale intrigante lipsite de intimitate, masturbarea compulsiva, exhibitionismul sau

voyeurismul. Altele au implicat interesul obsesiv sau dependenta de o persoana sau mai multe (in

acelasi timp sau in serie), avand convingerea ca fara partener/-a am muri! Indiferent de paternul

/ modelul tau, trebuie sa inceteze! Oricat de puternic te-ar impinge gandurile si emotiile tale sa le

aplici in continuare, incetezi, pur si simplu! In momentul in care te opresti incepe si recuperarea ta in

S.L.A.A – este de fapt inceputul abstinentei tale (sobriety date).

Noi cei din S.L.A.A am ajuns la incetare pe diferite cai demne de notat.

Mai intai, unii dintre noi am luat doze mari de adictie de orice comportament pana in ziua in care

am ajuns la fundul sacului si ne-am predat. Pe urma ne-am racit total de vechile obiceiuri. Acesta a

fost cel mai brutal mod de a inceta (alb-negru). Oprirea brusca a rezultat intr-un soc puternic imediat

pentru psihicul si afectul nostru facand debutul retragerii noastre puternic si rapid. Totusi, pasirea

in anorexie in acest mod s-a dovedit mai ineficienta si mai de scurta durata decat pasirea treptata.

Conform experientei colective, scopul si rezultatul retragerii sunt, intre anumite limite, cam aceleasi

pentru noi toti. Aici ne referim doar la modurile variate prin care am inceput procesul.'

Noutatea fiecarei aventuri sau impacari nu mai avea cum sa acopere adevarul – orice situatie noua

era inca un episod de neputinta cu promisiuni la fel de veridice precum baloanele de guma de

mestecat. Pe masura ce iesea la suprafata aceste sentiment frant, preludiul si placerea adictiei erau

tot mai greu de obtinut si de pastrat. Pe masura ce ne retrageam, sentimentul de inutilitate legat de

continuarea obiceiurilor noastre era apasator. Desi multi dintre noi testam cam cat de mult putem

duce, ideea retragerii era la fel de certa precum calatoria in sens unic a unei locomotive cu aburi intr-
un ghetar, confruntata astfel cu racirea.

Totusi unii dintre noi foloseam limite externe pentru a patrunde in retragere. Pe masura ce energia

necesara mentinerii adictiei devenea mai mare decat cea de care dispuneam noi, barajul fusese

spart iar adevarul iesise la suprafata pe masura ce dezvaluiam partenerilor nostri, in detaliu, ceea

ce se petrecea cu noi. A da afara adevarul inacceptabil devenise un raspuns involuntar. O forta din

interiorul nostru ne determina sa inlaturam otrava din noi. Devenind deschisi, mai aveam putin habar

de retragere sau de adictie. Insa pe masura ce urmaream efectul acestor dezvaluiri tarzii asupra

persoanelor dragi, ne dadeam seama de consecintele faptelor noastre, atat cele trecute cat si cele

actuale. De asemenea, nu ne am reinchis sufletul si nu am lasat ranile sa se vindece doar la suprafata.

Nu eram doar epuizati emotional, eram ingroziti de potentialul infectiei ranilor noastre. Prin urmare,

prin eforturile noastre si fara frica, nivelul onestitatii si impartasirilor era absolut. In realitate,

probabil ca nu eram abstinenti sau constienti de agonia dependentei, ceea ce inseamna ca obiceiurile

continuau. Totusi, oricand simteam iminenta experientelor adictive sau chiar cand se petreceau,

stiam ca exista un colac de salvare in pierderea controlului daca anuntam toate persoanele vizate.

De exemplu, apelam partenenerul de viata sau un coleg pentru a-i informa ca suntem pe punctul de

a ne lansa in circumstante chinuitoare. Dezamagirea cu care raspundeau acestia era o consecinta

a comportarii noastre, deci dispunearea noastra de infrunta aceasta consecinta taia legaturile cu

comportamentul adictiv.

Dezvaluindu-ne in fata celor pe care i-am dezamagit cu activitatile noastre nu urmaream sa-i

pedepsim. Ne bazam pe acesti oameni, pe reactiile lor, pentru a obtine infruntarea imediata cu

consecintele. Am incercat sa nu mai menajam, acoperim, selectam intrigile si legaturile noastre. De

multe ori, consecintele cumulate ale acestor comportamente asupra persoanelor dragi ne-au atras

atentia asupra neputintei noastre, a lipsei de control si a nevoii de a eticheta comportarea noastra

drept ‚adictiva’. Acest angajament fata de noi insine de a mentine un nivel considerabil de sinceritate

cu altii in privinta comportarilor emotionale si sexuale parea, in sine, de ajuns pentru a incepe sa fim

onesti cu noi insine, fapt ce ne-a determinat sa ne predam neconditionat si sa ne retragem.

In trecut, aceste comportamente de tip accesoriu nu au fost luate in calcul de noi deoarece au insotit

comportamentele sexuale recompensa mai evidente si mai puternice din punct de vedere adictiv.

Lasand la o parte recompensa, acum putem constata faptul ca primele comportamente descrise erau

‚strategii de procurare’. In retragere, descopeream ca fiecare comportament de procurare, fie el

constient sau inconstient, era incarcat de intriga emotionala si sexuala – exact ceea ce ne straduiam

sa evitam!

Gandurile, de asemenea, cereau schimbare. Nu eram obisnuiti cu restrictii. Obisnuiseram sa umblam

pe unde si ingerii se temeau sa calce.

Justificarile noastre erau convingatoare pentru noi: ‚Nu pot sa nu-l vad; lucreaza in aceeasi cladire cu

mine’ ‚Daca partenerul meu ar fi mai seducator, nu as mai cauta aventuri in afara relatiei noastre.’ ‚O

iau razna din cauza ca nu pot avea o comunicare cu persoana la care tin.’‚Am tot dreptul sa fiu intr-un

anumit loc, la fel ca el/ea. De ce as pleca eu?’ etc.

Unele scuze nu erau prea convingatoare, insa nu am renuntat la ele: ‚ Nu m-am mai vazut cu aceasta

persoana de cateva zile / saptamani / luni. Asta inseamna ca nu sunt dependent/-a, deci pot sa il/o

revad.’ ‚O sa adopt aceasta practica sexuala de doar cateva ori. Sunt constient /-a ca am o problema,

dar nu cred ca am vreo problema in mod deosebit cu practica asta.’ ‚Atata timp cat nu afla nimeni, nu

conteaza ce fac.’

Dilema este ca noi speculam intriga din aceste comportamente, iar cand ne-am dat seama, nu prea

stiam ce sa facem in continuare. Era greu sa desprindem de personalitatile noastre aceste moduri

de a rationaliza, de a privi in ochi, de ’a imbratisa’, de a strange mana s.a.m.d. Am realizat, totusi, pe

masura ce motivatiile din spatele comprtamentelor deveneau mai clare, ca lupta cu dorintele noastre

era extenuanta. Era esential pentru noi, in ciuda suferintei, sa ne intrebam cine suntem fara aceste

coportamente.

Aceasta deslusire era ca un pumn in fata. Ni s-a parut necesar sa traim in retragere, zi de zi, ora

de ora. Ne-am trezit dimineata, uneori foarte devreme, spunandu-ne: ‚Doamne, iar retragere?!’

Cateodata ne-am dorit sa fi murit in somn. In sfarsit, indiferent de cum ne simteam, ne-am rugat

la Dumnezeu sa ne ajute de-a lungul zilei respective. Daca aveam vreo nemultumire fata de El, o

marturiseam si pe aceasta. Nu ne forta nimeni sa aratam recunostinta. Prioritara era onestitatea, nu

‚bunatatea’.

Si asa incepea ziua noastra. Locuind singuri, ca majoritatea in aceasta perioada din viata, activitati

zilnice precum imbaierea, mancatul, imbracatul au devenit importante. Facand acestea, ne

confirmam faptul ca ne purtam de grija.

Pe urma ne-am facut un plan / o lista. Cu siguranta erau destul de facut: a plati chiria, a spala rufele,

a face cumparaturile, a merge la munca. Activitatea fizica, inclusiv o plimbare, era un mod de a ne

scoate din casa. Unii dintre noi s-au apucat de jogging sau de alte activitati care cer efort. Acestea

ofereau o stare de oboseala fizica ce umplea golul lasat de absenta activitatii sexuale sau chiar il

inlocuia. Legatura cu alti membri S.L.A.A, prieteni de incredere sau colegi din grupul de 12 pasi era de

folos. Participarea la sedinte deschise ale AA sau Al-Anon era posibila sau ne bucuram de existenta

unui grup de S.L.A.A in regiunea noastra. Poate era dispusi sa punem bazele a ceva asemanator si

aveam anumite sarcini.

Nu urmaream sa ne umplem ziua cu activitati. Majoritatea aveam atata nevoie de odihna si de

singuratate precum aveam nevoie de alte sarcini, contacte personale si raspunderi. Consumam la

fel de multa energie presum persoanele care au joburi cu norma intreaga si o viata de familie. De

fapt, multi dintre noi munceau mult mai mult decat munciseram vreodata. De atlfel, incercam sa ne

mentinem pe baricade, sa ne eliberam de prinsoarea ingrozitoarei dependente ce ne-a manat intr-
un stil de viata distrugator. Depuneam efort in absenta activitatilor adictive. Pe moment, desfiintam

temerile legate de rezultatul acestei experiente ocupandu-ne de sarcinile cele mai la indemana.

Traind in prezent descoperam ca supravietuiam unei ore, unei dimineti (ce dimineata!)sau unei zile

intregi. Ba chiar simteam bucurie la triumful fiecaror 24 de ore.

Am descoperit ca tratamentul cel mai eficient pentru durerea apasatoare a zbaterii si a indoielii

noastre era sa predam orice nelamurire legata de rezultatul retragerii noastre lui D-zeu sau oricarei

Puteri Superioare care simteam ca ne ajuta sa evitam vechile obiceiuri.

Astfel, zi de zi, ne-am facut timp si disponibilitate pentru noi insine. Pur si simplu mentinandu-ne in

retragere, am oficializat o relatie cu noi insine bazata pe sinceritate, incredere, intimitate. In acest

moment eram convinsi ca scopul retragerii noastre era sa punem bazele intregimii personale. Habar

nu aveam cum avea sa se transforme acest fapt viata personala si in cariera. Insa eram constienti ca

aspecte ale vietii exterioare aveau sa creasca pe acest fundament de intregime si sa reflecte starea

noastra interioara. Puteam sa imbratisam acest sentiment al abilitatii de intregire si sa lasam efectele

ei in seama lui D-zeu.

Celalalt tip de pericol peste care am dat in retragere a constat in amenintarile externe. In acest caz,

nu era atat de mare riscul de a infrunta un sine necunoscut, cel lipsit de imaginea de sine data de

adictie. De altfel, amenintarea venea sub forma situatiilor care complotau la abandonarea retragerii

si ne determinau sa reluam modelul adictiv. Reinchisi, evitam intrebarile existentiale, intrebari care

cereau raspunsuri necesare cresterii in recuperare.

Gama si natura amenintarilor externe erau deosebite - multe pareau ‚coincidente’. Cu o precizie

diabolica, se petreceau in momentele noastre de maxima vulnerabilitate. De exemplu, daca

renuntasem la o relatie in mod evident adictiva si daca mai aveam o seama de emotii legate de

aceasta relatie (cum se petrece frecvent), se intampla sa dam peste acea persoana in locuri in care

nu speram sa o intalnim. In mod si mai subtil, dar la fel de periculos, exista posibilitatea intalnirii unor

prieteni sau cunostinte comune care ne-ar ‚pune la curent’ in privinta starii emotionale a fostului

iubit dependent. Aflam ca fostii / fostele noastre sunt depresivi, ca au ganduri de sinucidere sau ca au

inceput deja sa iasa cu alte persoane iar pentru noi situatia parea fara iesire.

Multi dintre cei din SLAA am realizat ca trebuia sa acceptam posibilitatea intalnirilor de acest fel,

intalniri cu impact psihic, pentru a putea pricepe bizareria lor. Chiar si cand simteam distanta

fata de un vechi partener, scrisori neasteptate sau anumite locuri ne trezeau amintiri legate de o

veche relatie. Acestea grabeau sau incarcau sentimentul unei legaturi fizice cu fostul partener de

adictie. In cele din urma ne-am obisnuit cu gandul ca ne vom mai intalni cu o suma de experiente

asemanatoare! Acest fapt era aplicabil si in situatia in care fuseseram parasiti de un fost iubit adictiv,

situatie in care persista ambiguitatea. Am constatat ca acolo unde exista ambiguitate, exista si

posibilitatea reactivarii adictiei de sex si de dragoste.

Cu totii, fara exceptie, am trecut prin perioade in care eram foarte fragili la socuri emotionale si

mentale. Adesea, acestea aveau loc ca urmare a contactului direct sau indirect cu vechi situatii

adictive. La fel de frecvent am descoperit ca fragilitatea noastra trimitea semnale de alarma chiar

dinaintea acestor teste... de parca inclinatia noastra la comportamente sexuale si emotionale adictive

– fie vorba de intriga romantica sau sexuala sau despre dependenta generata de nevoile noastre

acute – era de ajuns pentru a atrage coincidente!

,Cand apareau provocari externe, mai ales cele cu impact fizic, si ne simteam realansati in nevoia de a

ne folosi (iarasi) toata energia pentru a ne abtine de la comportamentele-limita adictive, am resimtit

nivelul pana la care adictia ne intrase in suflet. Parea ca fortele care ne inlantuiau erau mai puternice

decat abilitatea noastra de a le contoriza.

Era si este umilitor, desigur, sa sustinem ca suntem stapaniti pana la o asemenea adancime. Chiar

si pentru cei indelung abstinenti din SLAA aceasta posesie in adancime inca se afirma cu tarie si se

tine scai de noi. Totusi, oricat de tenace ar fi dependenta asupra psihicului nostru, in cele din urma

raspunde la retragere. Timpul si perseverenta muncii noastre sunt instrumentele care ne vor elibera,

sub indrumarea lui Dumnezeu, de tirania taramului psihic. Probabil ca acesta este cel din urma

domeniu asupra caruia dependenta isi pierde puterea, dar se intampla.'

Care ar fi instrumentele descoperite de noi care ne ajuta sa tinem garda sus si sa dovedim

perseverenta in ciuda provocarilor din afara? Evident era necesar sa umplem fisura din hipervigilenta

noastra prin aceste intalniri coincidente cu impact psihic.

Principiul consta in a nu nega faptul ca suntem supusi unui test. Dat fiind ca aceste intalniri erau

inevitabile, erau mai usor de ‚administrat’ daca erau admise imediat.

O alta forma de aparare impotriva acestor atacuri violente care ne clinteau echilibrul era mentinerea

unei constiinte active prin notarea trairilor noastre pe o foaie de hartie. Multi dintre noi nu am

asteptat sa fim testati pentru a pastra o lista ca aceasta, fiindca putea fi prea tarziu atunci. Nu am

notat nimic negativ in acest mic jurnal. In ciuda suferintei din retragere, rezultatele favorabile de

la inceputul experientei erau evidente in cazul celor care au trait teroarea in faza activa a bolii.

Suferinta timpurie a retragerii parea mai buna decat alternativa vremurilor de demult. Asa ca ne-am

apucat de scris! Iata cateva exemple dintre care unele vi s-ar putea potrivi:

‚Simt durere si pierdere, dar nu simt lehamite de sine.’ etc.

Cum ne putem da seama ca suntem aproape de finele acestui stadiu din recuperarea noastra? In

orice caz, retragerea nu poate dura o viata (desi pare ca nu se mai incheie). Ce semnale ne arata ca

am fi pregatiti pentru un nou stadiu din viata noastra in abstinenta? Cu bucurie, va putem impartasi

cateva dintre aceste semnale, deoarece noi le-am experimentat.

Primul semnal consta in taria constienta in manuirea tentatiilor zilnice. Situatiile paralizante din

stadiile timpurii ale retragerii puteau fi infruntate cu usurinta. Ne dezvoltasem abilitatea de a masura

aceste provocari si de a le infrunta cu perseverenta. In retragere, ne-am gasit ‚radacinile’. Am devenit

vigilenti. Am primit libertatea deciziei de a fi sau nu implicati emotional sau sexual.

Al doilea semnal care ne indica pregatirea noastra de a parasi retragerea consta in faptul ca nu

mai eram preocupati de cat timp va mai trebui sa ne abtinem. Mai devreme, multi dindre noi am

exclamat: ‚Cat mai trebuie sa astept pana a avea o relatie sau a face sex iarasi?’ ‚Vreau sa inchei cat

mai repede perioada asta pentru a putea avea un partener’. In schimb, in momentul de fata, astfel

de griji nu ne mai chinuiau, nu cu aceeasi intensitate dinainte. Ba chiar, gaseam puterea de a rade

uitandu-ne in urma la fostele noastre preocupari. Ne dadeam seama ca aceste griji ascundeau, de

fapt, gandul: ‚Cam cat mai trebuie sa astept pana a ma intoarce la vechile obiceiuri?’ Ei bine...!

Pe masura ce nu ne mai refugiam in dependenta, am ajuns sa fim intimi cu noi insine. Este greu sa

descriu o asemenea experienta. De fapt, oficializam o noua relatie interioara. In ciuda abilitatilor

istovitoare de a infrunta tentatiile externe si nesigurantele interne, am inceput sa percepem

retragerea ca pe un mod de autoimbogatire, nu de privare. Nu eram privati de o parte a vietii

noastre. Ne retrageam. Alegeam sa retragem energia risipita in cautari inutile. Aceasta energie, din

nou parte din noi, ne ajuta sa ne reintregim ca oameni.

Aceasta profunda constientizare a schimbarii dinauntrul nostru ne dadea siguranta. Atata vreme cat

eram pe drumul cel bun, al cresterii, timpul nu mai era o problema. Paradoxul era ca odata ce am

acceptat ca nu putem sti exact cat va dura retragerea si odata ce eram pregatiti sa mergem pana in

panzele albe, oricat ar dura, ne-am dat seama ca am invins! Teama de a ramane fara dependenta era

adevarata traire din spatele grijii noastre legate de timp. Acceptand neputinta asupra acestei temeri,

aveam toate sansele sa ne pregatim pentru incheierea perioadei de retragere.

Un al treilea semnal consta in constientizarea relatiilor cu copiii, partenerii, prietenii, fratii,

parintii. Perioada de contemplare de-a lungul retragerii a adus cu sine constientizarea felului cum

dependenta noastra de dragoste si de sex a afectat relatiile cu cele mai importante persoane din

viata noastra. Eram pregatiti sa investim o parte din energia nou-gasita in reevaluarea acestor

legaturi, indreptandu-le acolo unde era cu putinta.

Adesea, retragerea a adus cu sine nevoia de a lua decizii grele. Aveam relatii bazate pe iluzii si

promisiuni false. In alte situatii, foloseam termenul ‚prietenie’ prea usor. Neavand prea mare stima

de sine, ne-am multumt si cu putin rau - parea mai bun decat nimic. Niciodata nu am luat ragazul

necesar sa ne intrebam care anume erau nevoile noastre in aceste relatii. Ne-am dat seama de

nenumaratele apeluri si propuneri inaintate unora care nu ne raspundeau la fel. Energia consumata

pentru a mentine aceste raporturi fragile ni s-a parut o cheltuiala inadmisibila.

In alte situatii, o persoana care paruse de nelipsit in trecutul nostru (si oportuna) parea sa nu accepte

constientizarea noastra fata de aceasta dependenta si fata de dorinta de a creste in SLAA. Uneori,

pareau amenintati de trezia noastra. Ne prefereau ‚ca altadata’. A trebuit sa infruntam realitatea

dura – eram mai maturi decat aceste relatii. Ne simteam demni de reciprocitate.

Aceia dintre noi care ne despartisem de parteneri / soti (persoane care facusera parte din viata

noastra fara sa fie neaparat dependenti de dragoste si de sex) am inceput sa interogam aspectele

sanatoase si nesanatoase ale acestor relatii. La inceputul retragerii, eram pregatiti sa excludem relatii

anterioare in care sexul si angajamentul fusesera usor ‚bolnave’. Ulterior, insa, am perceput altfel

aceste relatii. Realizam ca nu am fost prezenti emotional in raport cu acesti oameni. Pana nu ne-am

inceput abstinenta, nu am stiut cu siguranta pe ce fel de fundament erau cladite aceste legaturi si

ce potential aveau ele. Punctele de vedere ale altor membri SLAA ne-au ajutat sa pastram o viziune

clara asupra lucrurilor si astfel am intrevazut posibilitatea impacarii.

Un al patrulea semnal ce indica pregatirea noastra de a parasi retragerea este strans legat de cel

de-al treilea. Noua noastra energie parea disponibila investirii in interese noi sau uitate. Sansa

de crestere ne-a oferit posibilitatea la noi cariere, studii, hobbyuri, cercuri de prieteni. Poate o

noua relatie prindea contur. In multe dintre aceste departamente eram pregatiti sa profitam de

oportunitati.

Noua energie era incomparabila cu cea veche - obsedanta, compulsiva. De parca trecand prin propria

suferinta , vehcea energie compulsiva devenise ceva fin, constant. In numele aceste schimbari de

baza, percepeam noile oportunitati drept consecinte ale cresterii interioare, nu o evitare a acesteia.

In acest moment simteam indrumarea dincolo de procesul de retragere inspre o viata in care

schimbarea noastra interioara aducea parteneriat, implicare in comunitate si cariera. Energia

pastrata pentru experientele interioare era acum eliberata inspre ceea ce ne oferea viata. Iata

inca un semnal relevant pentru inchiderea retragerii. In mod surprinzator, oportunitatile pentru

dezvoltarea potentialului nostru se iveau pur si simplu. Aceste oportunitati constand in evenimente

sau situatii apareau, parca, providential, ca raspuns la pregatirea noastra spirituala de a le imbratisa.

Desi pe vremuri inotam impotriva cursului Destinului, mai nou vasleam in directia fireasca. Soarta

lucra laolata cu noi si un destin personal se dezvaluia inaintea noastra.

Care a fost ultimul semn al incheierii retragerii? Ei bine, acesta era o consecinta a experientei si ni s-
a ivit intr-un moment in care stiam! ca viata in abstinenta si in retragere aduce shimbarea. Impacarea

cu un fost sot era probabila, o noua relatie era explorata, o schimbare in cariera era iminenta,

toate acestea aducand cu sine o schimbare dramatica in raspunderile personale. Sarcini de viata,

personale, relationale, ocupationale sau academice aveau sa fie reluate, iar aceasta nu era doar o

posibilitate, ci un fapt stabilit la o data stabilita.

Pe masura ce ne-am apropiat de adoptarea acestor schimbari in viata noastra, dintr-o data am

constientizat o gama de sentimente surprinzatoare. Realizam ca perioada petrecuta in retragere

alturi de experienta in sine a fost o perioada unica pentru noi. In ciuda durerii timpurii, a provocarilor

ce au amenintat noua si fragila noastra abstinenta si a chinurilor crizei noastra de identitate, banuiam

ca avea sa ne lipseasca aceasta perioada.

Printre toate aceste dificultati, am descoperit cea mai simpla forma de intimitate: ne-am intalnit pe

noi insine cu demnitate. Ne iubeam pe noi insine! Aveam o noua relatie cu D-zeu si cu viata. Privind

cu admiratie schimbarea, ne-am dorit sa mai experimentam si in viitor minunatia propriei noastre

singuratati si sa mai cunoastem o data izvorul demnitatii si intregimii, ce acum trecea prin noi spre

viata de afara.

WITHDRAWAL – the end